la-Tulcea.ro     


Fondat 2012     |                     Site dedicat informarii tulcenilor.                   |     


Acasa  |  Social  |  Politic  |  Economic  |  Legislatie  Sanatate  |  Medicina  |  Sport  |  Divertisment  |  Anunturi  |  Utile  |  Forum  |  Mall  |  Contact

Pregătirea peștelui scos la copcă - de la saramură de biban la rasolul de știucă

Agerpres

 

Este iarnă și ''trasul'' la copcă atrage cei mai împătimiți pescari în Balta Caravair de lângă Murighiol. Este vremea peștilor răpitori, știuca și bibanul, să cadă în ''capcanele'' pregătite cu migală în gheața groasă de la șapte-opt centimetri în sus de către patru pescari gălățeni, toți cu experiență - unii au albit pe baltă -, printre care și Gicu Caraman, cameraman la vreo cinci televiziuni și ''bolnav de pescuit''. El spune că ''o zi fără pescuit este o zi pierdută din viață''.

''Statul pe gheață la copcă înseamnă zi lumină. Găurile se dau în gheață cu o coarbă care are niște cuțite în capăt, în 15-20 de secunde în gheața groasă de 20 de centimetri. Se fac găuri de-a lungul stufului, după inspirație, după știința pescarului, în așa fel încât să căutăm peștele. Răpitorul se află undeva, 'culcușit', urmărind prada, adică peștișorii mai mici.

Bibanul de câteva sute de grame este un pește gregar, de grup, adică umblă în gașcă, cum se spune. Cel spre un kilogram stă izolat, nu se amestecă cu ceilalți. Odată ce am dat de bancul de biban vom avea capturi foarte numeroase, pentru că bibanul este un pește curios și agresiv și în momentul în care se produce agitație în apă asta îl incită la atac.

Bibanii se pescuiesc la copcă cu niște instrumente speciale — mormîști și dandinete. Ele sunt de fapt niște 'năluci' confecționate din metale inox, aramă, alamă, cărora li se dă forma unor linguri miniaturale cât o unghie. Spre vârful lingurii se cositorește un cârlig de dimensiuni mici, i se dă o gaură la celălalt capăt, de unde se leagă firul, și apoi este agitată în apă.

Când coboară și când o ridici sclipește și atrage răpitorii. Se poate pune în cârlig și un viermuș sau niște larve ale unui țânțar care trăiește în mâlul bălților — chironomus — sau o râmă roșie'', povestește Caraman.

Bibanul, spune Gicu Caraman, crește de regulă până la două-trei sute de grame, dar se prind și bibani spre un kilogram. La acest pește merge de minune celebra saramură de biban, dar și prepararea fileului, un fel de mâncare mai puțin știut, care nu conține oase deloc.

 

''Saramura, obligatoriu pe grătar sau într-un jar de lemn, la marginea bălții. Când jarul e în toiul lui, se ia bibanul căruia i s-au scos intestinele, dar i se lasă icrele dacă are, pentru că ele nu se pot face salată, sărat un pic pe interior și se bagă și se acoperă cu jarul respectiv, unde se lasă câteva minute până când solzii se înnegresc. Se scoate din jar, se spală de funingine și tăciuni și se poate face saramură sau poate fi mâncat ca atare. Când l-ai desfăcut din solzii aceia, carnea este extraordinară pentru că solzii au ferit-o de un contact direct cu flacăra.

La saramura clasică, după ce bibanul s-a copt pe grătar, se dă de-o parte, se face o saramură din apă fiartă, lăsată să se răcească un pic, în care se pun usturoi zdrobit, ulei, roșii coapte pe grătar zdrobite cu furculița, piper negru, boia de ardei și un ardei iute, că merge. Se servește cu mămăliguță neaoș românească'', explică Caraman.

Fileul de biban este o specialitate culinară deosebită.

''Se taie după ceafă, de-a lungul spinării, cu un cuțit bine ascuțit, se separă carnea de șira spinării, iar pe partea cealaltă dinspre coadă se taie cu un cuțit flexibil și bine ascuțit și se elimină pielea cu solzii și coastele.

Un biban de 4-500 de grame poate să dea două fileuri frumușele. Sărate și condimentate cu puțin piper, se lasă 20-30 de minute să capete și un pic de gust și se prăjesc într-un amestec de untdelemn cu unt la un foc domol. Se scot pe niște prosoape absorbante din hârtie, pentru că cel mai oribil lucru la un pește prăjit este excesul de ulei, și se pot servi cu niște zeamă de lămâie sau cu un mujdei de usturoi'', dezvăluie secretul Caraman.

Împătimitul pescar a ținut totuși să precizeze că știuca este cel mai căutat pește în perioada pescuitului la copcă, pentru că acum își depune icrele, care sunt maturate, numai bune de consum.

''Mulți spun despre știucă faptul că este un pește fad pentru că este slab, dar uită că poate fi gătită într-o multitudine de feluri și poate fi consumată inclusiv de cei care suferă de diverse boli.

Clasic este rasolul de știucă. Trebuie ținut cont de faptul că peștele trebuie să fie foarte proaspăt. După ce am scos intestinele și urechile, se taie în patru-cinci bucăți, începând de la cap și până la coadă, cu tot cu solzi, pentru că împachetată în solzi carnea rămâne suculentă, iar când mănânci aceștia pot fi îndepărtați fără niciun fel de problemă.

Ca să iasă un rasol adevărat trebuie să facem un 'bulion de legume' din cartofi, ceapă, morcovi, un ardei gras, niște roșii și niște tije de țelină verde și pătrunjel verde, ulei și sare. Se fierb toate aceste legume până când își lasă gustul cel bun, cam când cartoful e fiert, se adaugă și niște ulei, pentru că așa cum am spus știuca este un pește mai fad, mai slab.

Când cartofii sunt fierți se adaugă bucățile de știucă sărate, în apă, și după primele două clocote se lasă focul foarte încet ca să nu se sfărâme carnea știucii. În funcție de mărimea știucii, nu se fierbe mai mult de opt-zece minute.

 

Se scoate pe un platou carnea de știucă înconjurată de cartofii și morcovii fierți, alături se face un mujdei de usturoi, la care se pune zeama din fiertură și dacă vrem să-i dăm o savoare deosebită mai adăugăm niște piper negru măcinat, boia de ardei iute și o linguriță de ulei. Se servește cu o mămăliguță caldă și o carafă de vin alb'', spune Caraman.

Tot din peștii scoși la copcă se poate găti ceva inedit: o mâncărică din resturi de pește, adică stomacuri de știucă, icre și lapți.

''Stomacul de știucă este ca un deget, se taie cu cuțitul de-a lungul, se întoarce și se elimină conținutul stomacului, se spală în câteva jeturi de apă rece, iar dacă suntem mai simandicoși, punem stomacurile într-un castronel cu apă cu oțet ca să elimine toate mirosurile, se lasă zece minute, se clătesc iar și se taie ca inelele de calamar. Într-o tigaie încinsă punem ceapă tocată mărunt la călit și odată cu ea și inelele obținute din stomacurile de știucă.

Când s-a înmuiat ceapa și inelele s-au gătit se adaugă lapți, icre, din care nu se fac salate, ficat de știucă și se mestecă cu atenție cu o lingură de lemn până se gătesc și acestea. Apoi, adăugăm una-două roșii date pe răzătoare și dregem totul cu puțin pătrunjel verde tocat mărunt, eventual boia iute de ardei și piper negru. Este o mâncărică 'perversă', cum spunea regretatul Radu Anton Roman, foarte puțin cunoscută, și dacă o condimentezi pe măsură îți trebuie ca să îți astâmperi usturimea papilelor gustative și o vadră de vin, neapărat alb, un vinișor acru de Caraorman, turnat de undeva din salcie de sus ca să se aerisească. Poftă bună!'', a transmis Gicu Caraman.

El își recunoaște marea pasiune pentru pescuit.

''Iubesc pescuitul pentru că până la urmă pescuit înseamnă dragoste de natură și toți cei care iubesc natura sunt și puțin poeți, deci iubesc și poezia. Sunt bolnav după pescuit, am și un motto: 'o zi fără pescuit este o zi pierdută din viață' și nu exagerez când spun asta, pentru că am făcut și o socoteală, sunt perioade când mă duc și de două-trei ori pe săptămână la pescuit vara.

Sunt un pescar sportiv, respect natura, respect pescuitul și peștii și prin ceea ce fac vreau să dau și un exemplu mai tinerilor mei colegi de breaslă. Împăcarea între cameră și pasiune: sunt un fel de hibrid, nu sunt nici cal, nici măgar, un fel de catâr.

Se împacă bine, dar coșmarul vieții mele este camera pentru că atunci când sunt la pescuit trebuie să las unealta de pescuit, de cele mai multe ori cu regret, și trebuie să mă apuc să-i filmez pe ceilalți companioni ai mei, dar mă rog asta-i meseria. Și chiar m-am gândit la un epitaf pe mormântul unui pescar ca mine, dar și operator imagine, cameraman: plantați-mi pe mormânt o videocameră, din când în când mai vreau să arunc câte o privire pe afară să văd ce se mai întâmplă'', spune Gicu Caraman.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.


laAnunt.ro |eMedic.ro     |     LaMedic.ro     |     laExecutareSilita.ro     |     laHotel.ro     |     laZiar.ro     |     la-Facultate.ro     |     la-Firma.ro     |     la-Mall.ro     |     la-Masa.ro     |     la-Televizor.ro     |     Spune-ti parerea.ro

la-Romania.ro     |     la-AlbaIulia.ro     |     la-Alexandria.ro     |     la-Arad.ro     |     la-Bacau.ro     |     la-BaiaMare.ro     |     la-Balti.ro     |     la-Barlad.ro | la-Bistrita.ro     |     la-Botosani.ro     |     la-Braila.ro     |     la-Brasov.ro     |     la-Bucuresti.ro     |     la-Buzau.ro     |     la-Calarasi.ro     |     la-Chisinau.ro     |     la-ClujNapoca.ro     |     la-Constanta.ro     |     la-Craiova.ro     |     la-Deva.ro     |     la-DrobetaTurnuSeverin.ro     |     la-Focsani.ro     |     la-Galati.ro     |     la-Giurgiu.ro     |     la-Hunedoara.ro|la-Iasi.ro     |     la-Medias.ro |la-MiercureaCiuc.ro     |     la-Onesti.ro | la-Oradea.ro     |     la-PiatraNeamt.ro     |     la-Pitesti.ro     |     la-Ploiesti.ro     |     la-RamnicuSarat.ro|la-RamnicuValcea.ro     |     la-Resita.ro     |     la-Roman.ro | la-SatuMare.ro     |     la-SfantuGheorghe.ro     |     la-Sibiu.ro     |     la-Slatina.ro     |     la-Slobozia.ro     |     la-Suceava.ro     |     la-Targoviste.ro     |     la-TarguJiu.ro     |     la-TarguMures.ro     |     la-Timisoara.ro     |     la-Turda.ro | la-Vaslui.ro     |     la-Zalau.ro

eSante.ro     |     Journaux.ro     |     laTele.ro     |     Magasins.ro     |     Medecin.ro     |     Universites.ro

©2015